Motivul lipsei de activitate pe blog

Da, ştiu şi sunt conştientă de faptul că în ultima vreme nu prea am postat pe blog, însă am o mică problemioară.

Pe mine, o dată pe an (sau poate de două-trei ori pe an) mă apucă o fază în care stau, desenez, editez şi scriu. Monika a zis de multe ori că sunt o ciudată din cauza asta, iar eu sunt perfect conştientă de acest lucru. Problema este că în ultimele zile a apărut această fază, iar eu stau şi desenez sau editez poze în prostie.

Nu stau să le pun pe toate aici, însă vă las mai jos link spre contul meu de pe deviantART. Nu sunt acolo toate creatiile noi, însă sunt mare parte din ele. Urmează să mai adaug altele în zilele ce urmează.

Deci vă rog foarte mult să nu vă supăraţi dacă posturile o să fie puţin mai rare. Nu pot să vă zic sigur cât durează faza asta pentru că uneori durează câteva zile, altă dată durează şi săptămâni.

Contul meu de pe deviantART:

http://yoyomonika.deviantart.com/gallery/

Anunțuri

Întâmplări la cumpărături

Mi s-a întâmpla de câteva ori, ca atunci când am vrut să cumpăr o carte din librărie sau din supermarket, să mă trezesc ba cu informaţii greşite din parte vânzătoarelor, ba ca cineva să vină şi să ia toate exemplarele care erau la vânzare. Iată mai jos două dintre aceste întâmplări.

Întâmplarea numărul unu, a avut loc prin toamna anului trecut, atunci când venind de la liceu, m-am hotărât să intru într-o librărie din aproprierea casei. Am intrat în librăria respectivă şi am început să mă uit pe la mai multe cărţi, începând să îmi fac în minte o viitoare listă de cumpărături. Totul a fost foarte bine, până în momentul în care m-am trezit lângă mine cu o vânzătoare care avea în jur de vreo 25 de ani şi care probabil se plictisea de minune în spatele tejghelei. În timp ce continuam să mă uit prin cărţi o aud că mă întreabă: „Pot să vă ajut cu ceva?”. I-am răspuns foarte politicos că nu am nevoie de ajutor şi că vreau să mă uit doar prin nişte cărţi. Ei şi aici începe toată partea amuzantă.

Cum am zis, probabil că vânzătoarea respectivă se plictisea de minune în spatele tejghelei, că după ce m-a urmărit cam vreo 10 minute cum deschid şi închid cărţi şi cum citesc pe spate descrierile, o văd cum i-a în mână un volum din „Academia Vampirilor” şi vine spre mine. Mă uit la ea cu o privire întrebătoare şi o aud cum spune: „Ai citit cartea asta? E foarte frumoasă. Mai ales dacă eşti fană Twilight.” Nu am vrut să îi răspund la prima întrebare, dar cum Academia Vampirilor este seria mea de suflet, chiar am vrut să văd cum se face că ea crede că este asemănătoare cu Twilight. Aşa că am întrebat-o foarte senină „Despre ce este vorba în carte?”. Vă spun sincer că în acea zi, după ce am plecat de la librărie cred ca am râs în continuu cam vreo 30 de minute.

Vreţi să ştiţi ce mi-a zis despre serie? Că este foarte asemănătoare cu Twilight, pentru că Rose şi Dimitri (cel puţin ştia cine sunt personajele – probabil se uitase aşa puţin pe descriere) sunt exact ca Bella şi Edward. Că Rose este o adolescentă care se îndrăgosteşte de Dimitri care este mai mare decât ea şi care este un dhampir, ceea ce înseamnă un vampir foarte vechi. De asemenea mi-a mai zis şi faptul că cei doi trec prin foarte multe întâmplări, că ei vor să fie împreună, dar nu pot, din cauză că iubitul lui Rose, Adrian (aici am simţit cum îmi dau lacrimile din cauză că nu putea să încep să râd ca o isterică în faţa ei), este o cunoştinţă foarte veche de-a lui Dimitri. Ce mai. În timp ce o ascultam şi dădeam din cap, fiind ceva de genu: „Aha. Tare. Continuă că mă faci curioasă.”, vă spun sincer că nu mai puteam să mă abţin din râs.

Am mai lăsat-o să văd până unde poate ajunge  cu minunata ei „recenzie”, iar după ce a terminat, i-am zis: „Şti. Eu am citit toate cărţile astea şi sicer nu îmi amintesc nimic din toate astea. Vrei să îţi spun ce îmi amintesc eu?” Până în momentul acela nu cred că mai văzusem pe cineva care să aibă pe faţă  o nuanţă atât de frumoasă de alb. Am mai stat acolo încă vreo 20 de minute pentru a-i face respectivei vânzătoare o „recenzie” de 6 în 1, la toate volumele din serie.

În final, am plecat din librărie cu mâna goală, însă faţa pe care o avea vânzătoarea era… priceless! De atunci de fiecare dată când intru în librărie, iar ea e pe acolo, nici măcăr nu ma mai bagă în seama. Singurele cuvinte pe care le scot de la ea sunt doar atunci când o întreb cât costă o anumită carte.

Şi totuşi din asta am învăţat ceva. Înainte să te dai mare cu ceva ce nu ştii, mai bine taci şi plictiseştete în continuare.

Cea de-a doua întâmplare, a avut loc cu câteva săptămâni în urmă, chiar la câteva zile după ce a apărut „Creatura” la noi în ţară.

Eram în Auchan cu sora mea şi am vrut să mă duc şi eu să îmi iau „Creatura” pentru că nu apucasem să fac precomandă (lipsă de bani). Când am ajuns la raionul cu cu cărţi, mă duc să caut locul din care putea să îmi iau şi eu un exemplar din carte. Când ajung acolo, văd în faţa mea o fată care îşi putea în braţe toate volumele din Creatura! Şi partea proastă e cu erau decât 7 volume în tot magazinul, iar acelea erau la ea în braţe.

M-am uitat repede pe raft să văd poate, poate o fi ratat una, dar nu mai era niciun volum. Şi ce credeţi că am făcut atunci? M-am ţinut după ea prin tot magazinul, cu sora mea după mine (ea cerând întruna  îngheţată), sperând că poate până la casă se hotărăşte să cumpere doar un volum şi să mai lase şi la alţii, de exemplu mie. Dar nu! Ea le-a cumpărat pe toate 7!

Nu ştiu ce a făcut cu ele, le-a împărţit pe la vecini, le-a dat de pomană la biserică, nu ştiu, şi nici nu mă interesează. Cert e că la un moment dat am creut că ori o arunc pe sora mea în faţa tipei, iar după ce ea cade cu tot cu volume, eu iau unu şi aplic regula „Ia şi fugi!”, ori fac crimă şi apar la ora 5 la Pro TV.

Şi uite aşa am rămas eu şi fără Creatura şi degeaba am mers în săptămâna aia în fiecare zi în Auchan, că  nu au mai adus marfă nouă, iar când au făcut-o nu am mai avut eu bani…

Voi aţi avut astfel de întâmplări în timp ce aţi vrut să cumpăraţi cărţi?

Recenzie „Fata de hârtie” de Guillaume Musso

Recenzie:

Am auzit de cartea asta cu mult timp în urmă, însă cum eu sunt o persoană care judecă o carte după copertă (nu mereu, dar în cele mai multe cazuri), nu am vrut să o citesc la început, când am văzut coperta de la ediţia veche. Totuşi, când am fost în iarnă la târg am văzut cartea aceasta pe raft la editura All, m-au atras atât coperta nouă cât şi descrierea, aşa că am cumpărat-o. Nu îmi pare rău că am cumpărat această carte, deoarece a fost foarte frumoasă şi cu siguranţă dacă o să mai am ocazia, o să mai citesc cărţi scrise de Guillaume Musso.

Încă de la început facem cunoştinţă cu personajul principal, Tom Boyd, un scriitor celebru care a intrat în pană de inspiraţie, a fost părăsit de iubită şi una peste alta riscă să rămână în stradă. Astfel el se apucă de băutură şi droguri, intrând cât mai des în atenţia publicului, însă într-un mod negativ. Deşi în primele capitole, această carte îţi dă impresia că este una fantasy, cu personaje care intră repede în probleme, apoi la fel de repede ies din ele sau cu personaje care au parte de dragoste la prima vedere, însă nu vor să o recunoscă, acest volum nu este deloc unul fantasy, demonstrându-ne faptul că aparenţele pot fi înşelătoare.

Căzut în depresie şi părăsit de iubită, Tom are nevoie de un impuls pentru a-şi termina ultima carte din serie şi pentru a nu rămâne pe stradă. Dar care poate să fie acest impuls? Sau mai bine zis cine poate să reprezinte acest impuls? Nimeni alta decât Billie, o tânără frumoasă, rebelă şi amuzantă. Singurul lucru care este cu adevărat ciudat, este faptul că Billie este un personaj din cartea lui Tom.  Astfel într-o noapte Tom se trezeşte în casă cu Billie, care înearcă să îl facă să înţeleagă faptul că ea este întradevăr un personaj din cartea lui, iar pentru a se întoarce înapoi în lumea ei, Tom trebuie să termine ultimul volum al seriei.

Dar va reuşii Tom să îşi termine volumul şi să o trimită pe Billie acasă? Ce are el de câştigat din toată această treabă? Şi ce are de pierdut? Răspunsul acestor întrebări le veţi afla doar dacă o să citiţi cartea.

Sfârşitul este unul oarecum neaşteptat, arătându-ne ce este prietenia şi ce este iubirea.

Una peste alta, vă recomand din tot sufletul să citiţi această carte.

Despre carte:

Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat în pană de inspiraţie. Billie este o tânără frumoasa şi rebelă, cu un simţ al umorului neobişnuit. Dar mai e un amănunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. }ntr-o noapte, când el se afla pe buza prăpastiei, ea prinde viaţă. Şi îi aduce o veste tulburătoare: dacă el nu mai scrie, ea va muri. Astfel începe o călătorie halucinantă, în care Tom trebuie să-şi recapete inspiraţia, ca să poată salva viaţa femeii de care tocmai se îndrăgosteşte. Explozivă şi plină de umor, cu accente de comedie romantică şi thriller, Fata de hartie sfidează orice scenariu previzibil.

Tom şi Billie vin din lumi diferite, dar care se hrănesc una din alta. Cine va învinge în acest joc dur al seducţiei: realitatea sau ficţiunea?

,,Un roman ca un spectacol de magie. O pendulare delicată ca zborul unei păsări între real şi imaginar. Când ne aşteptam mai puţin, scriitorul ne strigă din oglindă, ca să ne amintească un lucru esenţial: viaţa este un roman.”  Le Parisien

,,Cel mai bun roman al lui Guillaume Musso de până acum. O intrigă perfectă şi un final uluitor!” Le Figaro Littéraire

,,Dintre toate personajele pe care le-am creat, Billie este preferata mea. Îi simt atât de tare lipsa, după ce am terminat de scris romanul, încât s-ar putea spune că sunt îndrăgostit!”    Guillaume Musso

Format carte: b5 130×200

Numar pagini: 336
Culoare interior: alb negru
ISBN: 978-973-724-393-5
Data publicatie: 23.11.2010
Colectie: literatura universala

Comandă:

All

Libris

Notă:

5brassmonkeys3

Căştigător concurs aniversar

Am revenit cu anunţarea numelui persoanei care a câştigat cartea „Nici moartă, nici măritată„. Însă mai întâi de toate, vream să vă spunem faptul că suntem supărate că nu am avut decât 5 participanţi. Nu ştim de ce, deoarece regulile nu au fost deloc grele, aşa că bănuim faptul că nu v-a plăcut premiul. Ei bine, o să încercăm ca pe viitor să avem premii mai attractive.

Oricum, aici este persoana care a câştigat:

cats

Random a ales numărul 4, adică pe Ilie Andreea. 

Andreea ai timp până luni să îmi trimiţi un mail la adresa monica_rebela28@yahoo.com, în care să îmi spui: numele şi adresa (complete).

Concurs aniversar!

Am revenit cu concursul aniversar. Deoarece este o zi specială nu o să fie reguli grele astfel încât orice îşi doreşte cartea, o să aibă o şansă egală în tragerea la sorţi.

Reguli:

Lăsaţi un comentariu care să conţină:

  1. Numele vostru
  2. Adresa de mail
  3. Câteva cuvinte în care să ne spuneţi ce vă place sau ce nu vă place la blogul nostru.

Premiu:

Pe data de 25 iulie o să aleg împreună cu Random un câştigător. Cel care va câştiga va primii cartea Nici moartă, nici măritată de Maryjanice Davidson.

Sper că vă atrage premiul şi că o să participaţi în număr cât mai mare.

Recenzie „Reacţie în lanţ” de Simone Elkeles

Recenzie:

În cel de-al treilea volum al seriei „Chimie Perfectă”, ne întoarcem în Fairfield, oraşul în care totul a început, acolo unde i-am cunoscut pe Alex, Brittany şi restul familiei Fuentes. De asemenea Fairfield este şi oraşul în care totul se termină. De data aceasta participăm la nunta lui Alex cu Brittany, acolo unde Luis, fratele cel mai mic al lui Alex, cel care are cele mai mari visuri şi care pentru un timp este şi cel mai cuminte. Tot la nunta lui Alex facem cunoştinţă şi cu Nikki, o fată cu origini în Mexic însă care neagă asta şi care nu se încrede în băieţi.

Cartea fiind povestită pe rând, atât din perspectiva lui Luis cât şi din cea a lui Nikki, ne oferă posibilitatea să aflăm ceea ce gândesc cele două personaje şi să ne punem pe rând, atât în pielea lui Luis cât şi în a lui Nikki.

Luis Fuentes este fratele cel mai mic al lui Alex. Cum fraţii lui au greşit destul pe când erau în liceu, toată lumea se aşteaptă ca Luis să înveţe din greşelile lor şi să nu facă tot felul de prostii pe care atât Alex cât şi Carlos le-au făcut. Însă fiind din familia Fuentes, genele se moştenesc iar Luis devinde dependent de adrenalină şi de fete. Până când o întâlneşte pe Nikki, fata care îi pune capac şi din cauza căruia acesta este hotarât să se schimbe.

Nikki Cruz este o fată cu origini în Mexic însă care locuieşte în partea de nord a Fairfieldului. După ce a suferit din cauza unui băiat, Nikki nu mai are încredere în restul populaţiei masculine din oraş, crezând faptul că toţi băieţii vor doar să aibă aventuri de o noapte, apoi să plece. Însă aceasta este pregătită să renunţe la tot ceea ce gândea despre băieţi în momentul în care îl întâlneşte pe Luis.

Cartea nu are multă acţiune, nici măcar finalul nu e cine ştie ce. Spre deosebire de volumele anterioare Luis nu interacţionează chiar atat de mult cu banda în care intră, lucru care aduce puţină plictiseală cărţii, însă Nikki care se ţine tare pe poziţie (la fel cum au făcut şi Brittany şi Kiara, pentru un timp) compensează oarecum lucrurile.
În final fiecare frate Fuentes se potoleşte şi se aşează la locul lui, fiecare cu familia lui.

În carte apar în continuare Alex şi Carlos împreună cu Brittany şi Kiara, mama fraţilor Fuentes, profesoara de chimie a lui Alex, doamna Peterson (care în continuare e o scorpie), dar şi personaje noi precum micul Paco (nepoţelul lui Luis) şi un poliţist, fost membru al unei bande.

Despre carte:

Când Luis mi-a zâmbit şi am simţit fiorul atracţiei, am intrat în panică. Nu-mi permit să las garda jos, iar un tip ca Luis e la fel de periculos ca Marco. Îmi dau seama de asta după felul cum surâde. Arată destul de inocent, dar nu mă păcăleşte el pe mine. Poate pe alte fete, dar nu pe mine…

Teoretic, Nikki are dreptate. Dar practic…

În viaţă, ea încearcă să se conducă după trei reguli: băieţii mint ca să-şi atingă scopurile, să nu te încrezi într-un băiat care îţi spune „te iubesc” şi să nu ieşi niciodată cu un tip din cartierul de sud al orăşelului Fairfield. Chiar dacă părinţii ei s-au născut în Mexic, Nikki, în calitate de fiică de doctor, are mai multe în comun cu vecinii săi din nordul oraşului decât cu colegii de şcoală din banda Latino Blood. Dar când îl cunoaşte pe Luis, este tentată să-şi încalce toate principiile.

Sunt conştient că am în mine o anumită doză de nebunie – plăcerea de a înfrunta pericolele… simt adrenalina curgându-mi prin vene – recunoaşte Luis. Pentru el, cea mai mare provocare cu care s-a confruntat vreodată este cum să o convingă pe Nikki să-i dea o şansă unui intrus din cartierul de sud, asta până să devină, la rândul său, ţinta noului lider al bandei Latino Blood.

Vor fi oare sentimentele sale pentru Nikki suficient de puternice pentru a-l opri să intre într-o lume întunecată şi brutală şi a trăi periculos tot restul vieţii?

Acest ultim volum al seriei Chimie perfectă vă dezvăluie răspunsul la întrebare!

Traducere: Carmen Ion
ISBN: 978-973-102-568-1
Nr pagini: 384
Format: 13×20 cm
Aparitie: 2013

Pret: 39.90 lei

Comandă:

Leda

Libris

Nota:

Nu pun poză că nu ştiu câte maimuţe să pun :).

4 spre 4,5 din 5